Transportatorul român care facturează o firmă din România trimite factura prin sistemul RO e-Factura al ANAF. Un PDF trimis pe e-mail nu mai ține loc de factură.
Din 2024, facturile B2B între operatori economici stabiliți în România se transmit ca facturi electronice structurate prin RO e-Factura, iar obligația revine emitentului (OUG 120/2021, art. 10 alin. (1)). De la 1 ianuarie 2026, termenul e de 5 zile lucrătoare de la data emiterii, dar cel târziu 5 zile lucrătoare de la termenul de emitere din art. 319 alin. (16) din Codul fiscal (art. 10 alin. (7), modificat prin OUG 89/2025).
Ce facturi intră și până când
Factura între un furnizor român și un client român intră, cu excepțiile din text: bonurile fiscale și unele facturi intracomunitare pentru bunuri sunt excluse. De la 1 ianuarie 2026 intră și facturile către o persoană nestabilită, dar înregistrată în scopuri de TVA în România (art. 10 alin. (1^1)). Facturile către persoane fizice au o regulă separată, art. 10^1, aplicabilă din 2025, dar un transportator emite rar astfel de facturi.
Facturile transfrontaliere către clienți din alte state UE sunt, în general, în afara obligației. La un serviciu de transport B2B, locul prestării e de regulă acolo unde e stabilit clientul, deci factura nu e una România - România și nu intră sub art. 10 alin. (1). API-ul de încărcare ANAF are un indicator extern pentru cumpărătorii din străinătate, care face încărcarea opțională. Pentru situația de TVA a firmei, decizia finală o ia contabilul.
Cele cinci zile lucrătoare se numără de la data emiterii, fără weekenduri și sărbători legale: o factură emisă joi are a cincea zi lucrătoare joia următoare, dacă între timp nu intervine o sărbătoare. Sancțiunile sunt în art. 13^2. Neutilizarea sistemului pentru o factură acoperită de art. 10 alin. (1) costă 15% din valoarea totală a facturii, iar depășirea termenului costă 5.000-10.000 lei la contribuabilii mari, 2.500-5.000 lei la cei mijlocii și 1.000-2.500 lei la ceilalți.
De la SPV la verdict
Programul de facturare lucrează în numele firmei după o conectare OAuth la Spațiul Privat Virtual al ANAF, printr-o aplicație înregistrată la ANAF. Accesul e legat de certificatul digital al firmei și se reînnoiește când expiră tokenul. Factura e un XML UBL 2.1 în profilul românesc CIUS-RO (schematronul 1.0.9, aplicabil din 5 iunie 2024), iar facturile și notele de credit sunt tipuri de document diferite.
La încărcare, ANAF returnează imediat un index, care nu e o acceptare. Mesajul trece apoi din „în prelucrare" în „ok" sau „nok", iar la „nok" motivele sunt într-un ZIP descărcat odată cu mesajul.
De ce respinge ANAF facturile de transport
Respingerile vin din schematronul oficial CIUS-RO, iar la transportatori se repetă câteva. Cea mai frecventă e lipsa totalului TVA în RON pe o factură în valută: o factură în EUR trebuie să arate suma TVA și în RON (regula BR-RO-030), iar facturile de transport în euro către clienți români sunt des întâlnite.
La o adresă din România, județul nu se scrie cu denumirea, ci ca cod ISO 3166-2:RO, de exemplu RO-CJ, iar Bucureștiul se scrie ca sector, de la SECTOR1 la SECTOR6. Nota de credit nu e o factură negativă, ci un document distinct (tipul 381, rădăcină CreditNote) care face trimitere la factura inițială.
Cota 0% pusă pe categoria standard de TVA e invalidă: cota zero, scutirea, taxarea inversă și cazul intracomunitar au fiecare categoria lor, iar scutirea intracomunitară cere date de livrare cu stradă, localitate și regiune (regulile BR-RO-180, 201 și 211). Mai cad facturile cu elemente goale, cum ar fi o stradă, un IBAN sau o referință necompletată, și cele către un cumpărător fără cod fiscal românesc, pe care validatorul nu-l poate identifica.
Druma construiește XML-ul e-Factura după regulile CIUS-RO 1.0.9 și îl verifică local înainte de orice încărcare. O factură care nu poate fi depusă e marcată respinsă, cu regula încălcată, și nu se trimite, iar cei care emit facturile primesc o notificare în aplicație. După încărcare, Druma cere de la ANAF verdictul, scoate motivele din ZIP-ul de erori și le arată pe factură.
Fiecare factură către un client român primește un termen: data emiterii plus cinci zile lucrătoare românești, fără weekenduri și sărbători legale, inclusiv Paștele ortodox, iar Druma avertizează înainte ca termenul să treacă. Un index de încărcare deja salvat e reverificat automat, în loc să se încarce o a doua copie, așa că o verificare de stare eșuată nu produce o depunere dublă.
Facturile consolidate pe mai multe comenzi nu trec deocamdată prin e-Factura din Druma, deci la clienții români se emite câte o factură pe comandă. Facturile către clienți din alte țări UE urmează calea cerută de țara clientului, Peppol pentru Belgia și KSeF pentru Polonia. Partea de facturare și cea de conformitate descriu restul.
Surse
Faptele au fost verificate ultima dată la 25 octombrie 2026
